Fisura Albastra var Directa

Fisura Albastra este unul dintre cele mai cunoscute trasee din Muntii Bucegi si un traseu de referinta, cu o istorie bogata, in Valea Alba.

Prima lungime pleaca de la bolovanul din capatul Circului 1, din Valea Alba, si merge oblic dreapta pana la baza primului horn.

A doua lungime merge prin horn, traverseaza “Terenul de fotbal” si urmeaza linia in stanga, pana la terminarea traverseului (la baza locului numit”La Ruine“). Aici se va gasi regruparea cu spituri si lant (atentie! lungime mai lunga de 50 de metri <cca 70 m>).

A treia lungime urmeaza perpendicular pe ruine, urmata de o zona pamantoasa. Dupa circa 20 de metri se afla la baza unei fisuri o regrupare cu piton si spit legata cu cordelina.

Lungimea a patra  pleaca catre dreapta pentru 10 metri, pana la Fisura ascunsa (pe care se catara pentru circa 15 metri). Ajunsi in “Marele traverseu” se ia catre stanga pentru 25 de metri, unde veti gasi o regrupare cu mai multe pitoane, pe o brana de iarba .

Lungimea a cincea pleaca in stanga, catre Memorial Emilian Cristea. Dupa 15 metri se catara pana la baza aripi din Memorial, dupa care se schimba directia de mers catre dreapta. Dupa inca 10 metri se ajunge in Bivuacul 1.

Lungimea a sasea pleaca in sus pe fisura (pentru 15 metri) pana la baza unei surplombe care se ocoleste pe dreapta. Din acest punct se intra in Hornul de sub tendor, asigurat cu 3 pitoane pe 12 metri, la capatul caruia veti regrupa la o ancora chimica si un spit de 10mm.

Lungimea a saptea merge inca 3 metri in horn, care este obturat de o mare surplomba. Aceasta se ocoleste catre dreapta pe la cele 2 ancore chimice, apoi se catara pe fisura (circa 20 de metri) unde se ve traversa dreapta catre Bivuacul 2.

Lungimea a opta pleaca la jumatatea traverseului dintre fisura si Bivuacul 2, vertical, pe asigurari bune. Linia traseului trece peste o succesiune de brana si fisuri, iar dupa 20 de metri se incepe un traverseu oblic stanga catre buturuga de macelar (unde se afla regruparea).

Lungimea a noua pleaca pe fisura in sus pentru 10 metri, dupa care se intra in horn pentru 15 metri. La capatul hornului se va catara oblic dreapta catre Bivuacul 3 (atentie! in cazul in care ajunsi in bivuacul 3 mai aveti cel putin 5 bucle, se poate merge mai departe pe Fisura cu lilieci  pana la baza tavanului. In acest punct veti gasi amenajata o regrupare mai solida si mai comoda).

Lungimea a zecea
– din Bivuacul 3 se pleaca in stanga, pe Fisura cu lilieci, pana la baza tavanului. Urmeaza traversarea dreapta pe sub tavan (pentru circa 8 metri) dupa care se va urca peste acesta, urmand ca la 3 metri sa regrupati.
– de sub tavan se pleaca in traverseu, se trece peste tavan si se continua la 6-7 metri. Dupa aceasta se traverseaza stanga, pana la o brana de iarba, de unde se merge oblic stanga circa 20 de metri pana in Bivuacul 4.

Lungimea a unsprezecea
– de deasupra tavanului se merege 4 metri in sus, dupa care se traverseaza stanga pana la o brana de iarba. Din acest punct se merge oblic stanga circa 20 de metri pana in Bivuacul 4.
– din Bivuacul 4 se pleaca (din extremitatea stanga a acestuia) de pe placa desprinsa de perete (pentru inceput in sus) urmand ca in scurt timp se se devieze catre dreapta pana pe o lespede. Urmeaza a se descatara pe dreapta acesteia, la baza unei nise din gresie prin care se va merge folosind tehnica piciorul de lemn. La capatul Piciorului de lemn se va merge in sus, urmand ca in circa 8 metri sa se ajunga in Creasta Vaii Albe.

Lungimea a doisprezecea (pentru cei care au regrupat in bivuacul 3) din bivuacul 4 se pleaca din extremitatea stanga a acestuia de pe placa desprinsa de perete, pentru inceput in sus urmand ca in scurt timp se se devieze catre dreapta pana pe o lespede urmand a se descatara pe dreapta acesteia la baza unei nise din gresie prin care se va merge folosind tehnica piciorului de lemn, la capatul careia se va merge in sus urmanda ca in circa 8 metri sa se ajunga in creasta vaii albe.

Retragerea se face prin Creasta Vaii Albe,  Brana aeriana, La panda, Valcelul stancos.

Secund: Ioana Acsinia

Traseul Policandrului

Starea treseului: perete compact (cu zone usor friabile), asigurari bune (reamenajat in regrupari)

Lungime: 5 LC

Dificultate: 7/7+ la liber, 5B cu A0 la clasic

Retragere:

– coborare pe Valcelul Pietros, apoi pe muchia cu jnepeni, dupa care se urmeaza poteca de langa Tancul Mic (pe la baza traseelor)
–  coborare pe Valcelul Pietros urmata de rapel pe Hornul Negru (50 de metri), dupa care se urmeaza poteca de langa Tancul Mic (pe la baza traseelor)
– urcare 50 de metri pe Creasta Vulturilor, dupa care se traverseaza pe Brana Aeriana. Urmeaza  o succesiune de valcele si traversee ce conduce  “la panda”. Retragerea se continua pe langa peretele Valcelului Stancos pana la refugiul Costila, traversand pe rand: Valcelul Policandrului, Valcelul Pietros si Valea Costilei

Policandrul este un traseu frecventat de alpinisti datorita stancii relativ compacte, pasilor  scurti si intensi din traseu, asigurari bune, regrupari comode  si posibilitati de retragere din orice punct.

Cotez traseul cu 4 stele din 5.

Accesul la perete se face de la refugiul Costila, traversand Valea Costilei. Se urmeaza poteca ce trece pe langa Tancul Mic si prin Valcelul Pietros. Dupa traversarea Valcelului Pietros se  urca oblic stanga pe pante de iarba si se traverseaza zona de jenepeni. Acestia sunt urmati de o brana de aproximativ 10 metri, dupa care se incepe un urcus abrupt pentru circa 100 de metri pana in brana policandrului.

Intrarea in Policandru se afla la aproximativ 100 de metri de Innominata, locul fiind marcat de un piton batut la baza traseului.

Prima lungime nu are asigurari. Aceasta este reprezentata de o portiune de iarba ce se intinde 40 de metri, pana la baza a doua fisuri ce pornesc din acelasi punct. Pe fisura din dreapta se afla Fluturele de Piatra, pe cea din stanga… Policandrul.

A doua lungime debutaza cu o mica surplomba, urmata de o  portiune de fata cazuta si un de un diedru. Dupa diedru traseul urmeaza pana la regrupare linia unei fisuri.

A treia lungime presupune realizarea unui traverseu de 1 m spre stanga, catre o fisura. Fisura se continua cu un diedru cu asigurari bune. Diedrul se incheie in dreptul unui tavan, care se ocoleste pe stanga, pe un prag de stanca. Regruparea se realizeaza pe o brana de iarba (gasiti aici si a doua regrupare din Fluturele de Piatra).

A patra lungime trece peste o fata usoara de stanca, combinata cu praguri de iarba. Se ajunge in Brana Suspendata, unde trcerea se continua prin jenepeni si praguri de iarba pana la baza peretelui. Regruparea consta intr-un spit si un piton.

A cincea lungime este si cea mai solicitanta. Linia traseului traverseaza doua surplombe si un tavan. Fiind bine asigurata, portiunea poate fi trecuta si la A0. Dupa cele doua surplombe, traseul continua pe o fisura pana sub tavan, unde trebuie realizata o traversare spre dreapta pe placi de gresie (atentie, este friabil). Tavanul, cotat cu 7+, prezinta prize bune la maini, insa mai putine pentru picioare. Imediat la iesirea din tavan se afla regurparea, intr-o grota micuta.

Fiind comoda, regruparea ofera o priveliste minunata prin fereasta oferita de grota, dar si un moment placut pentru odihna.

A sasea lungime incepe prin iesirea din grota, pe muchia din stanga a acesteia. Urmand linia fisurii intalnim o portiune de catarare usoara si compacta. Urmatorul pasaj este o portiune de fata, strajuita de doua muchii, intrerupta de brane de iarba. Muchia din stanga va fi traversata pentru a realiza iesirea pe o noua brana de iarba. In dreapta branei, intr-un „colt” se afla regruparea.

A saptea lungime este scurta. Iesirea din regrupare consta intr-un traverseu spre stanga, urmat de escaladarea unei fete usor cazute. Linia traseului continua spre dreapta, pentru ca in 10 m sa se termine in Creasta Vulturilor.

Innominata

Aflat in Peretele Vulturilor din Costila, traseul Innominata este unul din cele mai dificile trasee din acest perete. Cu o dificulatate tehnica de 7+/ 8-, Innominata este de o frumusete aparte, oferind o catarare expusa, diversa, dar curata (fara iarba).

Ca o optiune personala, acest traseu reprezinta cea mai atragatoare linie din Peretele Vulturilor.

Starea traseului: asigurari bune, nu foarte dese (dar acolo unde ai nevoie), pe alocuri este necesar sa montati asigurari mobile (posibilitati multiple de asigurare), stanca compacta.
Lungimea: 5 LC (LC1=35 metri, LC2= 35 m, LC3= 45 M, LC4= 20 m, LC5= 45m)
Dificultatea: 7+/8- la liber, 6A cu 7- cu A1 la clasic.
Retragerea: 2 optiuni.

1. rapel 20 de metri apoi pe muchia cu jnepeni si Valcelul Pietros, sau
2. rapel pe Hornul Negru din Valcelul Pietros apoi se continua pe acelasi valcel.

Traseu parcurs cu Ioana Acsinia

A doua lungime, Innominata

Accesul la baza traseului se face urcand prin stanga Tancului Mic, de langa Valea Costila. Se urmeaza poteca de langa tanc, poteca ce treverseaza Valcelul Stancos, urmand o urcare de aproximativ 15 minute pe o panta abrupta pana la Brana Policandrului.

Traseul este marcat la baza cu vopsea alba.

Prima lungime este delicata, dat fiind faptul ca la intrare lipsesc 2 sau 3 pitoane.  Este necesara montarea de asigurari mobile (eu am folosit o nuca mica). Lungimea continua oblic stanga pe o fisura clara si compacta pana in dreptul unei arcade fine. Arcada prezinta pasi de dificultate 6+/7- .  Dupa aceasta urmeaza o traversare de cca 3-4 metri. La scurt timp dupa acest punct se regrupeaza pe o branita stancoasa si comoda.

A doua lungime, Innominata

Lungimea a doua avanseaza pe o fisura oblic stanga pentru circa 15 metri. Dupa aceasta se urca o arcada tehinica (pasi de grad 7) urmata de un traverseu fin pana la o fisura larga. Fisura se termina cu o fata spalata. La aproximativ 5 metri de acest punct se afla regruparea, pe o brana mica de gresie.

Lungimea a treia este cea mai tehnica. Aceasta incepe cu un traverseu de circa 3 metri dreapta, urmat de o catarare pe fata pentru 8 metri (atentie la capatul fetei si inceputul fisurii, deoarece nu se vede pitonul; acesta se afla la 1/2 metri mai sus, peste o lespede). Dupa asigurarea pitonului se initiaza un traverseu catre stanga, pentru aproximativ 12-14 metri, urmand o succesiune de fisuri oblic stanga pana la o fata compacta asigurata cu o serie de spituri (vechi, dar bune). Trecerea pasajului peste spituri este delicata, dar deosebit de frumoasa.

Dupa terminarea fetei cu spituri se incepe un traverseu dreapta pe sub o surplomba proeminenta (pentru circa 8-9 metri). Veti gasi pe acest traverseu un cuib parasit de vulturi, dar in care mai puteti admira fulgi de diferite colorituri.

La capatul traverseului trebuie sa treceti peste surplomba, deoarce linia traseului trece din nou in stanga. Folosind fisura din surplomba, treceti peste acest pasaj ( ca posibilitate de asigurare, gasiti un spit ce se poate vedea numai daca se scoate capul deasupra surplombei). Dupa acest punct traversati stanga pe o brana de stanca (circa 6 metri), la capatul careia puteti regrupa.

Brana din Innominata

Lungima a patra este scurta. Aceasta pleaca oblic stanga peste o fisura, urmand ca in circa 15 metri ajunga intr-un horn ingust si lung de 5 metri. Regruparea se afla la baza unui diedru.
De aici in aproximativ 10 metri de mers pe brana de iarba veti gasi pitonul de rapel.

A patra lungime din Innominata

Lungimea a cincea incepe cu un diedru surplombat dar cu prize ferme atat la maini cat si la picioare. Diedrul se termina in 15 metri. Din acest punct se continua pe o fata, circa 10 metri, apoi se traverseaza stanga 5 metri pe o brana fina. Brana este urmata de un jgeab fin si o brana catre stanga, care in 15 metri iese in Creasta Vulturilor.

Iesirea din Innominata in Creasta Vulturilor

Schita Innominata

Exordium Ex Abrupto

participanti: Cristian Torica (Tori) – George Stroe (Bivuac)

Exordium Ex Abrupto ( by Tori )
Joi, 29 iulie 2010 la panou:
Bivuac: Ce faci in weekend ma, ca e vreme buna?
Tori: Nu stiu ma, n-am niciun plan.
Bivuac: Hai la Costila!
Tori: Si ce facem acolo?
Bivuac: Pai… Exordium Ex Abrupto!
Tori: Aoleu… stai sa ma gandesc nitel!
Cateva ore mai tarziu…
Tori: Cand plecam?!

Asa a inceput ceea ce e (foarte probabil) prima parcurgere a traseului Exordium Ex Abrupto. Traseul se afla in peretele Vulturilor si a fost deschis in anul 2003 de catre Titus Gontea secondat de Bogdan Micu(Pti) in prima faza si apoi de Catalin Padure (Batranu’). Se afla intre Fisura Suspendata si Inominata, are 4 lungimi de coarda si, dupa cum zice Titus “are NUMAI pasaje impuse tot tr. , de pana la gr. 8”.
Mai multe detalii despre deschiderea traseului gasiti pe pagina lui Titus: http://titusgontea.blogspot.com/2009/08/exordium-ex-abrupto.html

Dar sa revenim la povestea noastra. Vineri nu am prea mult timp la dispozitie ca sa “rumeg” informatii despre traseu. Bivuac va printa schita, restul informatiilor fiind de natura doar sa ne incurce :). Facem echipamentul: hotaram sa mergem cu o coarda simpla in detrimentul semisforilor, lungimea eventualelor caderi fiind un argument hotarator in acest caz. Plus ca, la cate asigurari sunt pe lungime (maxim 7 asigurari fixe), frecarea sforii va fi ultima noastra grija. Luam 2 ciocane, 4 cuie, un set de nuci, o selectie de 7 frenduri si 10 bucle (care ar trebui sa ajunga cu varf si-ndesat).

“Decolam” vineri seara din Bucuresti pe la 7 si ceva impreuna cu Duracell si Teo. Bivuac ma anunta ca nu a printat schita traseului, asa ca ne vom catara “la vedere” :).
Dimineata, pe la 9, ne facem bagajul si ne urnim de la refugiu. Pe drum, presiunea momentului incepe sa se faca simtita (cel putin asupra mea) si simt un nod in gat si un gol in stomac. Prin minte mi se perinda tot felul de ganduri: povestile echipelor care au mai incercat sa parcurga acest traseui; gradul 8 impus; prima lungime: 30 de metri – 4  asigurari… Ajuns la baza traseului imi dau seama ca daca nu voi intra cap pe prima lungime, voi merge numai secund, asa ca hotarasc sa iau “taurul de coarne”. In continuare, o scurta descriere a lungimilor, asa cum le-a simtit capul de coarda.

L.C. 1 (by Tori): Se pleaca pe niste lespezi care nu inspira multa incredere (nu par foarte bine incastrate)dupa 5m ajung la un clontan putin desprins de perete dupa care hotarasc sa pun o nuca care pare destul de solida. De aici in sus roca pare compacta asa ca avansez mai sprinten spre un piton aflat la 3 metri mai sus intr-un diedru cimentat. Realitatea din teren corespunde perfect cu ceea ce citisem pe blog-ul lui Titus. La inca 3-4m mai sus e o ancora mecanica; in momentul in care o asigur, constientizez ca POT si teama, care ma bantuia pana in acel moment, dispare si nu o voi mai regasi tot traseul. Pana in regrupare nu a mai fost vorba decat de atentie si concentrare cu doua  mentiuni speciale: traverseul stanga peste o fata alveolata de la mijlocul lungimii (foarte, foarte frumos) si friend-ul pe care m-am chinuit 5 minute sa il montez intr-un diedru pentru ca dapa aceea sa vad langa el la 15 centimetri (si nu exagerez) ultimul piton de pe lungime (nici concentrare prea multa nu e buna).

L.C 2 (by Bivuac):Ma ridic pe o fata pina la o burtica pe care o trec ma mult in maini pina ce intru intr-un diedru deschis si il abordez intr-un sprite dar la un moment dat trebuie sa fac o miscare gen bavareza pe niste prize mici la maini iar la picioare prize prafoase. Distanta de asiguarre era considerabila asa ca montez repede o nuca nr 2 de la DMM si trec pasajul mult mai relaxat. Observ ca traseul merge oblic stanga dar abordarea mea este una diferita, prefet sa urc in continuare pe fisura pina se termina urmand ca sa traversez intr-o zona de gresie unde se rupe o priza la mana facand ca pulsul sa o ia razna asigurarea fiind suficient de jos cat sa cad pina sub secund. Imi revin si continui
traversarea pina pe un colt de stanca unde ma pot odihni destul bine urmand un alt pasaj pe o fisura oblic stanga ce se termina la baza unei fete verticale infioratoare de cca 25 metri unde vad si regruparea. Ma opresc in spitul de sub fata imi fac un plan pe unde sa abordez traseul, imi fac curaj si pornesc. Desi era cel mai tare pasaj din tot traseul pot spune ca catararea a fost una deosebita deoarece stanca era curata si variata ca miscari. Cu alveole bune din cand in cand sa ma pot reface intre pasi si astfel ajung la cca 6 metri in dreapta de regrupare. Traverseul desi la prima vedere pare usor s-a dovedit a fi unul de mare atentie atat pentru cap dar mai ales pentru secund care cu rucsacul in spate era foarte dezechilibrat.

L.C. 3 (by Tori): Bivuac nu imi asigurase prima ancora care se afla cam la 4 metri de regrupare, iar startul pare nervos rau. Facem planul de atac: Bivuac: “Uite, iei
alveola aia la stanga, laterala la dreapta, te ridici la rigleta aia buna, te mai ridici pe picioare si cred ca poti sa asiguri!” Realitatea fost alta: laterala de dreapta s-a dovedit inexistenta si a fost inlocuita cu un monodoigt, rigleta buna era “vai steaua ei” si s-a rupt cand a trecut Bivuac, secund. In fine, cu iepurii agatati de morcov ca sa nu intre de tot, reusesc sa asigur prima bucla fara sa cad si consider asta un succes! Urmatorii 10-12m au presupus o combinatie de “crosetare” foarte fina de clifuri si iesiri la liber. O rigleta “pusca” sub clif doar la incarcarea cu mana dar deja am doua asigurari fixe sub mine si asa ma ajuta sa nu ma emotionez prea mult. Bag si cablul de la o nuca dupa o pietricica si prind ceva prize mai bune sub o “burticica”. Iesirea pe fata usor cazuta de peste surblomba este extrem de fina si a necesitat multa atentie. De aici urmeaza 25-30 de metri
pana in regrupare, pe o succesiune de praguri cu grad mic de dificultate dar friabile si (bineinteles) fara nicio asigurare fixa. Regrupez intr-o ancora manufacturata su un piton solid (ulterior am aflat de la Titus ca asta e o regrupare intermediara la 7-8m sub cea “oficiala”, dar asa e cand nu ai schita la tine).

L.C 4 (by Bivuac): Primii 10 metri nu mi-au placut deloc fiind foarte murdari de un muschi albicios si extrem de alunecos.Trec de buza unui tavan ce il ocolesc pe stanga constat ca regruparea se facea deasupra acestuia si hoatarasc sa continui traseul stiind ca nu are decat 3 asigurari fixe deci aveam destule bucle la mine pentru al parcurge. dupa un traverseu usor de gradul 5 montez un friend nr 1 de la Rock Empire si continui catararea pe un grad mediu ( 6+ ) pentru cca 5 metri pina la un spit. De aici gata cu joaca, incep pasii pe o fisura ce pe alocuri se inchide si te pune sa umblii dupa alveole sau scurse noroc ca pe ici colo gasesti locuri de odihna intr-un sprite larg dar nu imi
permiteam sa stau mult ca imi oboseau picioarele. Spre sfarsitul lungimii intalnesc un pasaj delicat care imi face creierii piure fiind pus in situatia de a sta in doua alveole la cca 5 metri de asigurare pompat ata fizic de intreg traseul cat si psihic de un pasaj anterior Trecut de acest pasaj intru in ultimi 10 metri care sunt comuni cu Innominata ma relasez si ajung cu bine in creasta Vulturilor unde practic se termina traseul.

Asa, ca un rezumat, am ramas cu urletele de bucurie de la final (cred ca s-au auzit de la refugiu), cu o strangere de mana sincera si cu amintirea unei zile de catarat dure, atat fizic cat si psihic, a carei savoare o gusti mai mult dupa!
Si sa nu uit… si bucuria ca l-am eliberat pe Titus de “frustrarile de a fi ocupat stanca degeaba cu trasee pe care nu se catara lumea” (citat dintr-un mare alpinist inca in viata) :D.

——————————————————————————————————————————-

Visul unei zile de vara ( by Bivuac )

Catar de mai bine de 15 ani si mai tot timpul am cautat trasee diferite de banalul clasic, trasee ce ma inspira in ceea ce fac adica fie trasee uitate fie trasee dure fie premiere parcurse atat cu secund cat si solitar.
Traseul lui Titus terminat de mai bine de 7 ani este o capodopera din punct de vedere al unui deschizator fiind deschis in cap de coarda consider ca iti trebuie o galeata mare de “cojones” pentru asa ceva, cu asigurari suficient de departate cat sa te joci de-a Aurel Vlaicu dar bine plasate incat sa nu te ranesti. Posibilitatile de montare de asigurari mobile sunt “next to imposible” asa ca decat sa cari asigurari multe mai bine mai iei o “galeata…” ca e mai utila. Noi am carat chiar si ciocane si pitoane pe care nu le-am folosit dar macar ne-am antrenat. O prezentare scurta a traseului: 4 LC 21 asigurari fixe ( fara regrupari ) cu pasaje intre 7- si 8 pe distante mari in mare parte pe fete compacte usor prafuite. Pe traseu s-au mai montat 2 nuci si 3 frienduri pentru a mai scurta lunga placere in cazul unei nereusite. Am parcurs traseul la liber si pot spune ca este un trseu dur care m-a incercat ata la conditia fizica cat si la cutia cu maimute care in prima faza in lungimea 2-a s-a rupt o priza la mana avand cca 5 metri de la asigurare. Dupa ce m-am stabilizat gandul a fugit imediat la experienta lui Vladone care a incercat si el traseul zburand cca 8 metri in lungimea a 2-a.

La final recomand traseul celor vor sa experimenteze parcurgerea unui traseu dificil combinat cu momente deosebite intre asigurari dar care iti ofera la sfarsit binemeritata doza de endorfina care te face sa vrei mai mult pe viitor.

———————————————————————————————————————-

P.S.: Aceasta ascensine a fost posibila fara sprijinul Federatiei Romane de Alpinism si Escalada.

Fisura Albastra Ieri si Azi

10 lucruri despre Fisura Albastra

Fisura Albastra: traseu de catarare din Peretele Vaii Albe, Costila, Masivul Bucegi. Dificultate 6A si 6B, in functie de abordare.

1. La premiera s-au folosit pentru prima data tendoarele – niste dispozitive care expandau prin filetare si erau folosite pentru progresia artificiala in fisurile largi. De la acestea, lungimea de sub Bivuacul 2 a primit numele de Tendor. in prezent, nu mai exista nici un tendor in acea portiune.

2. Prima ascensiune hivernala apartine echipei Robert Domnesteanu – Igor Popovici, in iarna anului 1963 (decembrie). Acestia au escaladat varianta directa a traseului.

3. Premiera solitara de iarna ii apartine lui Marius Gane, iarna lui 1992, pe varianta directa. Acesta a folosit pentru asigurare cateva selburi. A doua zi, Ionel Ene a escaladat si el solitar prima varianta a traseului.

4. Traseul are doua variante, cea a lui Emilian Cristea si Aurel Irimia, numita si Albastra Mosului cotata 6A si varianta directa, a lui Alexandru Floricioiu, cotata 6B.

5. Pentru prima varianta, premieristii au fost ajutati de armata cu o coarda de sus, intrucat ramasesera blocati la 30m de iesirea din traseu.

6. in Bivuacul 2 se afla cenusa lui Emilian Cristea, intr-un recipient cimentat.

7. Lungimea de sub Tavan poarta numele de “Fisura cu lilieci” datorita excrementelor de liliac din acea zona si a mirosului puternic.

8. Cea mai dificila portiune a traseului la liber este lungimea cu tavanul a variantei directe, cotata 7b. Varianta Mosului are 6b la liber.

9. Traseul a fost reamenajat cu ancore in regrupari si pe lungimi.

10. La premiera,  Emilian Cristea si Aurel Irimia au folosit 400 de pitoane.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

In primavara anului 2009 mi-a venit ideea de  face un documentar despre cel mai renumit traseu din Romania – “Fisura Albastra” – din peretele Vaii Albe – Costila – Bucegi. In luna iulie am parcurs varianta directa a acestuia inpreuna cu Camelia Varsescu (vezi link) pentru a vedea starea in care se afla.

In luna august am avut prima tentativa de a filma. Impreuna cu Alex Gavan, Torica Cristian, Petrescu Catalin, Stancescu George si Raluca Visinescu am pus tara la cale si am hotarat ca in urmatorul week-end sa mergem sa filmam.

Sambata am urcat cu Alex in platou iar ceilalati au inoptat la Refugiul Costila urmand ca duminica sa urce la traseu.

Cu toate acestea vremea nu a tinut cu noi, fiind ceata deasa, umezeala multa si frig. Ajuns la iesirea din traseu am legat coarda de 200 de metri, am aruncat-o peste buza vaii si am intrat in perete.

Dupa o fractionare la circa 15 metri facuta in traseul Sarutul Pamantului, am continuat cu un rapel de circa 80 de metri pana in bivuacul 2 unde am facut o noua fractionare si am continuat rapelul pana in marele taverseu.

In acest punct am constatat ca in hornul de sub tendor curgea apa de parca tocmai plouase, asa ca am luat hotararea de a sista filmarile. Le-am impartasit aceasta informatie si baietilor ce tocmai intrasera in perete.

Au urmat momentele de calvar: urcarea pe blocatoare a celor 200 de metri de perete ce tocmai il coborasem. Marea problema era ca nu aveam la mine echipamentul de speologie, respectiv pieptar croll si blocator… ci doar un gri-gri si un blocator cu pedala. Dupa 2 ore de urcat pe coarda am ajuns in sfarsit in creasta, unde am strans echipamentul si am coborat pe Brana Aeriana.

Dupa aceasta experienta am ajuns la cateva concluzii: filmarile trebuie impartite pe mai multe zile, imi trebuiau bani pentru partea logistica, peretele Vaii Albe nu are 400 de metri – cum se stia – ci doar 300.

Ajuns acasa am facut repede un proiect de prezentare, pe care l-am trimis la cateva cunostinte cu speranta ca se vor arata interesate de acesta. In scurt timp Mihai Tataru, managerul firmei Senior Interactive, s-a aratat interesat de idee, devenind ulterior sponsor unic al acestui film.

Dupa ce am achizitionat ceva echipament de alpinism, respectiv 200 metri de coarda, un blocator si un croll, am facut planul de atac. Am vorbit cu Vladone (Vlad Popa), Pustiu (Doru Ionut), Silvia Iordache si Radu Dumitrescu si ne-am urnit catre marea aventura.

Primul pas a fost sa urcam cu telecabina la Babele, de unde am inceput sa mergem foarte greoi pe platou (carand un echipament cam greu pentru numarul de persoane). Norocul nostru a fost ca cei de la salvamont s-au oferit sa ne ajute cu ATV-ul si ne-au carat echipamentul pana la releul Costila. Din acest punct drumul pana in creasta Vaii Albe a fost usor.

Ajunsi in creasta echipa de perete (respectiv subsemnatul, Vladone si Pustiu) am pregatit materialele: 300 de metri de coarda statica si 100 de coarda dinamica, echipamentul de bivuac, echipament de catarat, mancarea si apa. Am lansat corzile in perete si am inceput rapelul pana in bivuacu 2 unde am lasat echipamentul si am continuat rapelul pana in bivuacul 1 de unde am inceput filmarile.

Vremea a fost foarte buna cu noi, soare afara, suficient de cald incat sa stai la o bluza cu maneca lunga, hornul de sub tendor si tendurul perfect uscate (ceva rar pentru costilari). Asadar… conditii perfecte. Vladone a fost cel care a plecat cap de coarda pe hornul de sub tendor. Eu, fiind legat intr-o statica la cca 20 de metri lateral dreapta de cataratori, filmam tot ce misca in traseu, alternand intre obiectivul standard si un adaptor wide, necesre pentru o variatiune mai mare.

Silvia si Radu au ramas in creasta, avand sarcina de a filma si fotografia din acel punct,  de la Crucea Caraimanului si de la Brana Aeriana.

Nu pot trece fara sa povestesc un moment remarcant in care Vladone, fiind cap de coarda in lungimea cu tendor, a sta cca o jumatate de ora intr-un pas. Metoda prin care a reusit sa treaca? …confectionarea unei nuci dintr-o cordelina!

Ajunsi in Bivuacul 2 – in jurul orei 19 – mancam, ne odihnim, ne facem planul pentru a doua zi si ne pregatim de culcare. Pe la ora 21 vorbim cu un amic din Busteni la telefon si ai facem semn cu lanterna din perete. Acest semn a fost vazut si de alti oameni care au anuntat salvamontul crezand ca cerem ajutor.

In cea de a doua zi, treziti pe la 0ra 8, ne pregatim pentru a intra iar in traseu. De aceasta data in lungimea de deasupra bivuacului 2. Pustiu intra in traseu in forta si ajunge in scurt timp la buturuga de macelar (cum mai este cunoscuta).  Vladone il urmeaza destul de repede. Pustiu recupereaza echipamentul si pleaca pe lungimea de sub bivuacul 3, caracterizata de un horn mare si lung in care, daca nu esti atent, poti ajunge cu spatele la stanca si fata la vale. Aceasta lungime se termina pe o nisa oblica de gresie (bivuacul 3) in care domnul Viorel Nicolaescu ne povesteste cum si-a petrecut noptile dormind in scarita.

Din bivuacul 3 baietii au rapelat in bivuacul 2, am strans repede echipamentul si am inceput urcarea pe blocatoare catre creasta… in speranta ca o sa prindem ultima telecabina din babele. Nu am reusit sa o prindem, dar cu bunavointa celor de da la salvamont, am innoptat la ei. Am parasit cabanuta cea noua a salvamonutului a doua zi la prima ora, coborand in Busteni incarcati de bagaje.

La 2 saptamani dupa aceasta experienta m-am intors la peretele Vaii Albe, de data asta cu Titus Gontea si Justen Ionescu, pentru a filma si restul traseului (din bivuacul 3 pana la final). Ajunsi in creasta pregatim echipamentul. Titus intra primul si coboara 80 de metri pana la bivuacul 3. Acesta este urmat de Justen care isi confrunta emotiile provocate de golul ce se deschidea sub el, coborand pana in locul in care se afla Titus. Trag coarda, o mut 20 de metri mai la stanga si intru si eu in rapel pentru a incepe filmarile.

Titus parcurge rapid fisura cu lilieci si ajunge sub tavan. In acest punct tragem mai multe duble si, dupa cum stabilisem de acasa, Titus ramane intr-o mana dupa trecerea tavanului, pentru a se odihnii putin. La scurt timp vine si Justen si regrupeaza la 3 metri deasura tavanului, dupa care pleaca spre bivuacul 4 printr-o zona friabila, cu asigurari precare.

Ajunsi in bivuacul 4, Titus porneste in ultima lungime de coarda, unde prind cateva cadre de vis si unde Justen (cu rucsacul in spate) s-a cam chinuit la trecerea piciorului de lemn. In scurt timp terminam traseul, strangem echipamentul si coboram prin Brana Aeriana.

Montajul filmului a durat circa 7 luni, dat fiind problemele intalnite pe parcurs. Una ditnre provocari a fost intervievarea domnului Alexandru Floricioiu, care initial nu dorea sa fie filmant pentru acest documentar. Intr-un tarziu, cu ajutorul lui Catrinel, am reusit sa discut si sa iau interviul necesar documentarului. In acest timp am mai filmat cu Titus la Aboland (din Rasnoave) si la Prapastiile Ursilor dupa care au urmat restul interviurilor.

Premiera filmului am facut-o la festivalul de escalada “Herculane Climbing Open 2009 “, urmata de o prezentare la clubul Floare de Colt si apoi de o prezentare la Cluj Napoca la Clubul Alpin Roman sectia Universitara.

Pentru cei ce nu au vazut “Fisura Albastra, Ieri si Azi” inca o pot face la http://bivuacmedia.ro/home.php

pentru a mari click pe imagine

Traseul Eneida

Unde este situat: Bucegi – Costila – Peretele Vulturilor
Starea traseului: buna
Lungime:6 lungimi de coarda
Echipament utilizat: 2 semicorzi + 15 bucle echipate+ 3 anouri de 120 centimetri + un set de nuci + un set de frienduri

Am inceput sa bat traseul in vara anului 2003 solitar, in prima zi deschizand 2 lungimi de coarda.  Acesta este momentul in care am intalnit si primele probleme importante, finalizate cu o cadere de cca. 5 metri, din cauza un carlig sarit dintr-o alveola.
In urmatoarele 2 zile am deschis lungimile 3 si 4, iar dupa o luna am revenit pentru a termina ultimile 2 lungimi, proces care a durat 2 zile.

Traseul porneste din brana Policandrului, cu o lungime de iarba foarte usoara, comuna cu Fluturele de Piatra si Policandru, regruparea facandu-se in dreapta traseului Fluturele de Piatra la cca 10 metri, in dreptul unui copac unde ve-ti gasi un spit negru.

Prima lungime este scurta de cca 25 metri, unde este necesar a se folsi o nuca de dimensiuni medii (folosita pentru asigurare in traseu). Regruparea se face intr-o brana de iarba.

Cea de a doua lungime este una din cele mai dificile lungimi ale traseului, unde pentru a trece am folosit doua plombe si un cliff Petzl. Aceasta lungime este asigurata in mare parte pe spituri de 10 mm.

Lungimea incepe cu un diedru usor cazut, dupa care se va traversa prin dreapta pe sub o surplomba cca 4 metri. Pentru a inainta se traverseaza o fata verticala 5 metri, urmata de o traversare in stanga (gradul 7/7+) si din nou o traversare, dar de aceasta data in dreapta. Ultima secventa a lungimii este reprezentata de o trecere peste o burta dificila. Regruparea se afla in dreapta, pe o fata cazuta, sub un diedru.

Cea de a treia lungime avanseaza circa 35 metri pe un diedru oblic stanga pana in brana Suspendata. Acesta este punctul unde vom traversa stanga pana in regruparea traseului Fluturele de Piatra. Lungimea este asigurata in totalitate pe pitoane.

Cea de a patra lungime incepe cu un diedru larg, urmat de o fisura imensa. Din acest punct vom face dreapta pe o lespede, situata la cca 3 metri de tavanul din Fisura Suspendata. Traseul continua in sus pe o fata perfect verticala, unde au fost montate multe spituri. In acest punct am tras multe trante din cauza unei plombe care mi-a sarit din alveola si a clifurilor care mi-au iesit din perete. Regruparea se face pe o lespede aproape verticala sub o arcada.

Cea de a cincea lungime merge pe sub arcada, apoi se va traversa dreapta si dupa inca 2 metri veti traversa stanga pana la o fisura pe care veti urca 5 metri unde veti traversa din nou in dreapta, pana la baza unui mic diedru ce este brazdat de o mare fisura iar in capatul acestuia veti intalni un tavanel de gresie care se va trece frontal, iar dupa inca 10 metri de traseu parcursi pe o fisura verticala veti ajunge pe brana Interzisa unde veti gasi regruparea. De aici nu mai aveti decat sa traversati in dreapta peste jnepeni si sa urcati un valcel de cca 5 metri pana in creasta Vulturilor, iesirea si retragerea fiind comuna cu traseul Fisura Suspendata. Atentie lungimile 3-4-5 au pasaje usor friabile.
Ultima lungime a fost deschisa in mare parte pe pitoane, dar am preferat sa mai trec odata peste tot traseul si sa schimb pitoanele ce am considerat ca nu sunt bine batute. La traseu am lucrat 6 zile pentru a deschide traseul si inca o zi la schimbarea pitoanelor. Cu acest traseu am incheiat trilogia ce a inceput in
Tancul Ascutit cu un traseu de 2 lungimi de gradul 8 – Odiseea, apoi traseul
Iliada 4L.C. deschis iarna solitar in Tancul Mic.

Retragerea din peretele Vulturilor se poate face prin mai multe locuri, in functie de trasee.
Astfel:
– Din Innominata se va face un rapel de cca. 20 metri in valcelul Pietros. Apoi se va traversa valcelul prin jnepeni si, vreme de 20 de minute, se va merge pe o poteca numita si Muchia cu Jnepeni. Se traverseaza din nou drepta in Valcelul Pietros si se coboara pe o poteca usoara pana la Tancul Mic.
– Pentru traseele Fisura Suspendata, Fluturele de Piatra si Policandrui retragerea se va facecoborand din creasta Vulturilor in primul valcel, dupa care se va cobori pe firul acestuia. Este indicat sa nu deviati in stanga valcelului pentru ca veti intalni o saritoare fara piton. Valcelul se bifurca in doua fire, iar retragerea este pe firul din dreapta peste niste placi. Dupa acest punct veti ajunge la pitonul de retragere din traseul Innominata.
– Din traseele Fisura Mult Dorita si din Traseul Surplombelor retragerea se va face prin Brana Aeriana, Valcelul – Policandrului – La Panda – Valcelul Peretelui Stancos – Refugiul Costila.