Archive for the ‘Filme’ Category

10 lucruri despre Fisura Albastra

Fisura Albastra: traseu de catarare din Peretele Vaii Albe, Costila, Masivul Bucegi. Dificultate 6A si 6B, in functie de abordare.

1. La premiera s-au folosit pentru prima data tendoarele – niste dispozitive care expandau prin filetare si erau folosite pentru progresia artificiala in fisurile largi. De la acestea, lungimea de sub Bivuacul 2 a primit numele de Tendor. in prezent, nu mai exista nici un tendor in acea portiune.

2. Prima ascensiune hivernala apartine echipei Robert Domnesteanu – Igor Popovici, in iarna anului 1963 (decembrie). Acestia au escaladat varianta directa a traseului.

3. Premiera solitara de iarna ii apartine lui Marius Gane, iarna lui 1992, pe varianta directa. Acesta a folosit pentru asigurare cateva selburi. A doua zi, Ionel Ene a escaladat si el solitar prima varianta a traseului.

4. Traseul are doua variante, cea a lui Emilian Cristea si Aurel Irimia, numita si Albastra Mosului cotata 6A si varianta directa, a lui Alexandru Floricioiu, cotata 6B.

5. Pentru prima varianta, premieristii au fost ajutati de armata cu o coarda de sus, intrucat ramasesera blocati la 30m de iesirea din traseu.

6. in Bivuacul 2 se afla cenusa lui Emilian Cristea, intr-un recipient cimentat.

7. Lungimea de sub Tavan poarta numele de “Fisura cu lilieci” datorita excrementelor de liliac din acea zona si a mirosului puternic.

8. Cea mai dificila portiune a traseului la liber este lungimea cu tavanul a variantei directe, cotata 7b. Varianta Mosului are 6b la liber.

9. Traseul a fost reamenajat cu ancore in regrupari si pe lungimi.

10. La premiera,  Emilian Cristea si Aurel Irimia au folosit 400 de pitoane.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

In primavara anului 2009 mi-a venit ideea de  face un documentar despre cel mai renumit traseu din Romania – “Fisura Albastra” – din peretele Vaii Albe – Costila – Bucegi. In luna iulie am parcurs varianta directa a acestuia inpreuna cu Camelia Varsescu (vezi link) pentru a vedea starea in care se afla.

In luna august am avut prima tentativa de a filma. Impreuna cu Alex Gavan, Torica Cristian, Petrescu Catalin, Stancescu George si Raluca Visinescu am pus tara la cale si am hotarat ca in urmatorul week-end sa mergem sa filmam.

Sambata am urcat cu Alex in platou iar ceilalati au inoptat la Refugiul Costila urmand ca duminica sa urce la traseu.

Cu toate acestea vremea nu a tinut cu noi, fiind ceata deasa, umezeala multa si frig. Ajuns la iesirea din traseu am legat coarda de 200 de metri, am aruncat-o peste buza vaii si am intrat in perete.

Dupa o fractionare la circa 15 metri facuta in traseul Sarutul Pamantului, am continuat cu un rapel de circa 80 de metri pana in bivuacul 2 unde am facut o noua fractionare si am continuat rapelul pana in marele taverseu.

In acest punct am constatat ca in hornul de sub tendor curgea apa de parca tocmai plouase, asa ca am luat hotararea de a sista filmarile. Le-am impartasit aceasta informatie si baietilor ce tocmai intrasera in perete.

Au urmat momentele de calvar: urcarea pe blocatoare a celor 200 de metri de perete ce tocmai il coborasem. Marea problema era ca nu aveam la mine echipamentul de speologie, respectiv pieptar croll si blocator… ci doar un gri-gri si un blocator cu pedala. Dupa 2 ore de urcat pe coarda am ajuns in sfarsit in creasta, unde am strans echipamentul si am coborat pe Brana Aeriana.

Dupa aceasta experienta am ajuns la cateva concluzii: filmarile trebuie impartite pe mai multe zile, imi trebuiau bani pentru partea logistica, peretele Vaii Albe nu are 400 de metri – cum se stia – ci doar 300.

Ajuns acasa am facut repede un proiect de prezentare, pe care l-am trimis la cateva cunostinte cu speranta ca se vor arata interesate de acesta. In scurt timp Mihai Tataru, managerul firmei Senior Interactive, s-a aratat interesat de idee, devenind ulterior sponsor unic al acestui film.

Dupa ce am achizitionat ceva echipament de alpinism, respectiv 200 metri de coarda, un blocator si un croll, am facut planul de atac. Am vorbit cu Vladone (Vlad Popa), Pustiu (Doru Ionut), Silvia Iordache si Radu Dumitrescu si ne-am urnit catre marea aventura.

Primul pas a fost sa urcam cu telecabina la Babele, de unde am inceput sa mergem foarte greoi pe platou (carand un echipament cam greu pentru numarul de persoane). Norocul nostru a fost ca cei de la salvamont s-au oferit sa ne ajute cu ATV-ul si ne-au carat echipamentul pana la releul Costila. Din acest punct drumul pana in creasta Vaii Albe a fost usor.

Ajunsi in creasta echipa de perete (respectiv subsemnatul, Vladone si Pustiu) am pregatit materialele: 300 de metri de coarda statica si 100 de coarda dinamica, echipamentul de bivuac, echipament de catarat, mancarea si apa. Am lansat corzile in perete si am inceput rapelul pana in bivuacu 2 unde am lasat echipamentul si am continuat rapelul pana in bivuacul 1 de unde am inceput filmarile.

Vremea a fost foarte buna cu noi, soare afara, suficient de cald incat sa stai la o bluza cu maneca lunga, hornul de sub tendor si tendurul perfect uscate (ceva rar pentru costilari). Asadar… conditii perfecte. Vladone a fost cel care a plecat cap de coarda pe hornul de sub tendor. Eu, fiind legat intr-o statica la cca 20 de metri lateral dreapta de cataratori, filmam tot ce misca in traseu, alternand intre obiectivul standard si un adaptor wide, necesre pentru o variatiune mai mare.


Silvia si Radu au ramas in creasta, avand sarcina de a filma si fotografia din acel punct,  de la Crucea Caraimanului si de la Brana Aeriana.

Nu pot trece fara sa povestesc un moment remarcant in care Vladone, fiind cap de coarda in lungimea cu tendor, a sta cca o jumatate de ora intr-un pas. Metoda prin care a reusit sa treaca? …confectionarea unei nuci dintr-o cordelina!

Ajunsi in Bivuacul 2 – in jurul orei 19 – mancam, ne odihnim, ne facem planul pentru a doua zi si ne pregatim de culcare. Pe la ora 21 vorbim cu un amic din Busteni la telefon si ai facem semn cu lanterna din perete. Acest semn a fost vazut si de alti oameni care au anuntat salvamontul crezand ca cerem ajutor.

In cea de a doua zi, treziti pe la 0ra 8, ne pregatim pentru a intra iar in traseu. De aceasta data in lungimea de deasupra bivuacului 2. Pustiu intra in traseu in forta si ajunge in scurt timp la buturuga de macelar (cum mai este cunoscuta).  Vladone il urmeaza destul de repede. Pustiu recupereaza echipamentul si pleaca pe lungimea de sub bivuacul 3, caracterizata de un horn mare si lung in care, daca nu esti atent, poti ajunge cu spatele la stanca si fata la vale. Aceasta lungime se termina pe o nisa oblica de gresie (bivuacul 3) in care domnul Viorel Nicolaescu ne povesteste cum si-a petrecut noptile dormind in scarita.

Din bivuacul 3 baietii au rapelat in bivuacul 2, am strans repede echipamentul si am inceput urcarea pe blocatoare catre creasta… in speranta ca o sa prindem ultima telecabina din babele. Nu am reusit sa o prindem, dar cu bunavointa celor de da la salvamont, am innoptat la ei. Am parasit cabanuta cea noua a salvamonutului a doua zi la prima ora, coborand in Busteni incarcati de bagaje.


La 2 saptamani dupa aceasta experienta m-am intors la peretele Vaii Albe, de data asta cu Titus Gontea si Justen Ionescu, pentru a filma si restul traseului (din bivuacul 3 pana la final). Ajunsi in creasta pregatim echipamentul. Titus intra primul si coboara 80 de metri pana la bivuacul 3. Acesta este urmat de Justen care isi confrunta emotiile provocate de golul ce se deschidea sub el, coborand pana in locul in care se afla Titus. Trag coarda, o mut 20 de metri mai la stanga si intru si eu in rapel pentru a incepe filmarile.

Titus parcurge rapid fisura cu lilieci si ajunge sub tavan. In acest punct tragem mai multe duble si, dupa cum stabilisem de acasa, Titus ramane intr-o mana dupa trecerea tavanului, pentru a se odihnii putin. La scurt timp vine si Justen si regrupeaza la 3 metri deasura tavanului, dupa care pleaca spre bivuacul 4 printr-o zona friabila, cu asigurari precare.

Ajunsi in bivuacul 4, Titus porneste in ultima lungime de coarda, unde prind cateva cadre de vis si unde Justen (cu rucsacul in spate) s-a cam chinuit la trecerea piciorului de lemn. In scurt timp terminam traseul, strangem echipamentul si coboram prin Brana Aeriana.

Montajul filmului a durat circa 7 luni, dat fiind problemele intalnite pe parcurs. Una ditnre provocari a fost intervievarea domnului Alexandru Floricioiu, care initial nu dorea sa fie filmant pentru acest documentar. Intr-un tarziu, cu ajutorul lui Catrinel, am reusit sa discut si sa iau interviul necesar documentarului. In acest timp am mai filmat cu Titus la Aboland (din Rasnoave) si la Prapastiile Ursilor dupa care au urmat restul interviurilor.

Premiera filmului am facut-o la festivalul de escalada “Herculane Climbing Open 2009 “, urmata de o prezentare la clubul Floare de Colt si apoi de o prezentare la Cluj Napoca la Clubul Alpin Roman sectia Universitara.

Pentru cei ce nu au vazut “Fisura Albastra, Ieri si Azi” inca o pot face la http://bivuacmedia.ro/home.php


pentru a mari click pe imagine


Advertisements