Fisura Albastra este unul dintre cele mai cunoscute trasee din Muntii Bucegi si un traseu de referinta, cu o istorie bogata, in Valea Alba.


Prima lungime pleaca de la bolovanul din capatul Circului 1, din Valea Alba, si merge oblic dreapta pana la baza primului horn.

A doua lungime merge prin horn, traverseaza “Terenul de fotbal” si urmeaza linia in stanga, pana la terminarea traverseului (la baza locului numit”La Ruine“). Aici se va gasi regruparea cu spituri si lant (atentie! lungime mai lunga de 50 de metri <cca 70 m>).

A treia lungime urmeaza perpendicular pe ruine, urmata de o zona pamantoasa. Dupa circa 20 de metri se afla la baza unei fisuri o regrupare cu piton si spit legata cu cordelina.

Lungimea a patra  pleaca catre dreapta pentru 10 metri, pana la Fisura ascunsa (pe care se catara pentru circa 15 metri). Ajunsi in “Marele traverseu” se ia catre stanga pentru 25 de metri, unde veti gasi o regrupare cu mai multe pitoane, pe o brana de iarba .

Lungimea a cincea pleaca in stanga, catre Memorial Emilian Cristea. Dupa 15 metri se catara pana la baza aripi din Memorial, dupa care se schimba directia de mers catre dreapta. Dupa inca 10 metri se ajunge in Bivuacul 1.

Lungimea a sasea pleaca in sus pe fisura (pentru 15 metri) pana la baza unei surplombe care se ocoleste pe dreapta. Din acest punct se intra in Hornul de sub tendor, asigurat cu 3 pitoane pe 12 metri, la capatul caruia veti regrupa la o ancora chimica si un spit de 10mm.

Lungimea a saptea merge inca 3 metri in horn, care este obturat de o mare surplomba. Aceasta se ocoleste catre dreapta pe la cele 2 ancore chimice, apoi se catara pe fisura (circa 20 de metri) unde se ve traversa dreapta catre Bivuacul 2.

Lungimea a opta pleaca la jumatatea traverseului dintre fisura si Bivuacul 2, vertical, pe asigurari bune. Linia traseului trece peste o succesiune de brana si fisuri, iar dupa 20 de metri se incepe un traverseu oblic stanga catre buturuga de macelar (unde se afla regruparea).

Lungimea a noua pleaca pe fisura in sus pentru 10 metri, dupa care se intra in horn pentru 15 metri. La capatul hornului se va catara oblic dreapta catre Bivuacul 3 (atentie! in cazul in care ajunsi in bivuacul 3 mai aveti cel putin 5 bucle, se poate merge mai departe pe Fisura cu lilieci  pana la baza tavanului. In acest punct veti gasi amenajata o regrupare mai solida si mai comoda).

Lungimea a zecea
– din Bivuacul 3 se pleaca in stanga, pe Fisura cu lilieci, pana la baza tavanului. Urmeaza traversarea dreapta pe sub tavan (pentru circa 8 metri) dupa care se va urca peste acesta, urmand ca la 3 metri sa regrupati.
– de sub tavan se pleaca in traverseu, se trece peste tavan si se continua la 6-7 metri. Dupa aceasta se traverseaza stanga, pana la o brana de iarba, de unde se merge oblic stanga circa 20 de metri pana in Bivuacul 4.

Lungimea a unsprezecea
– de deasupra tavanului se merege 4 metri in sus, dupa care se traverseaza stanga pana la o brana de iarba. Din acest punct se merge oblic stanga circa 20 de metri pana in Bivuacul 4.
– din Bivuacul 4 se pleaca (din extremitatea stanga a acestuia) de pe placa desprinsa de perete (pentru inceput in sus) urmand ca in scurt timp se se devieze catre dreapta pana pe o lespede. Urmeaza a se descatara pe dreapta acesteia, la baza unei nise din gresie prin care se va merge folosind tehnica piciorul de lemn. La capatul Piciorului de lemn se va merge in sus, urmand ca in circa 8 metri sa se ajunga in Creasta Vaii Albe.

Lungimea a doisprezecea (pentru cei care au regrupat in bivuacul 3) din bivuacul 4 se pleaca din extremitatea stanga a acestuia de pe placa desprinsa de perete, pentru inceput in sus urmand ca in scurt timp se se devieze catre dreapta pana pe o lespede urmand a se descatara pe dreapta acesteia la baza unei nise din gresie prin care se va merge folosind tehnica piciorului de lemn, la capatul careia se va merge in sus urmanda ca in circa 8 metri sa se ajunga in creasta vaii albe.

Retragerea se face prin Creasta Vaii Albe,  Brana aeriana, La panda, Valcelul stancos.

Secund: Ioana Acsinia

Starea treseului: perete compact (cu zone usor friabile), asigurari bune, dar rare (reamenajat in regrupari si pe alocuri in traseu)

Lungime: 4 LC

Dificultate: 8- la liber, 5B cu A0 la clasic

Situat in peretele Fagetul Ciucului din Cheile Bicazului, Lacrima de Piatra  este, pentru mine, cel mai frumos traseu din zona. Frumusetea traseului este data de catararea deosebit de placuta, pe o stanca compactia cu o estetica fantastica si cu asigurari rare (care impun catare libera).

Voi ofer acestui traseu 5 stele din 5. Lacrima de piatra este si primul traseu ce l-am parcurs in zona Cheile Bicazului, atunci cand abia prinsesem gustul alpinismului.

Peretele Fagetul Ciucului

Accesul la traseu se face destul de usor: din strada, de la indicatorul de iesire din statiunea Lacul Rosu, porneste prin padure o poteca abrupta ce duce la baza peretelui. La jumatatea peretelui, sau mai bine spus in portiunea unde peretele este cel mai inalt, veti gasi un dreptunghi alb ce marcheaza intrarea in traseu.

Prima lungime este usoara, asigurata bine (atat cu pitoane cat si cu spituri) si merge pentru inceput pe o fata cazuta. Dupa 20 de metri se va merge oblic stanga peste niste brane de iarba pana la regrupare, care este amenajata pe spituri.

Cea de a doua lungime porneste la circa 5 metri in dreapta de regrupare. Intrarea in lungime este in forta, cu o fata aproape verticala asigurata in mare parte cu spituri vechi, dar bune. Dupa circa 8 metri de catarat incepe un traverseu delicat in stanga. Dupa 4 metri de traverseu incepe iar o portiune verticala ceva mai usoara (pentru 6 metri), urmata de un traverdeu oblic-dreapta fin (pentru inca 5 metri). De aici se continua vertical pe o portiune dura (cea mai dura din traseu) care te impune la o catarare libera impusa de gradul 7. Dupa acest pasaj urmeaza o portiune de atentie, dar nu grea, cu o catarare oblic stanga cu asigurari rare (doar acolo unde sunt necasare). Dupa circa 8-9 metri ajungem la baza unei fisuri ce merge oblic dreapta, unde gasim o regrupare veche (pe care noi am folosit-o). Continuam  intrand intr-un travesrseu pe prize bune (pentru inca 10 metri) pana la baza unui mic diedru vertical, cu un spit la intrare si inca 2 pitoane pe parcus,  pana ce ajungem in regruparea amenajata pe spituri.

A doua lungime din Lacrima de Piatra


Lungimea a treia pleaca cu un traverseu stanga pentru circa 8-10 metri si ajunge intr-o brana stancoasa. Din acest punct incepe o catarare fina pe o sucesiune de fete alternate cu fisuri fine si mici, traversee bine asigurate. Regruparea se face pe un contrafort.

Lungimea a patra este una mai usoara si pleaca oblic stanga peste o fata spalata. Dupa circa 10 metri incepe o portiune verticala cu prize bune ce ajunge sub tavan.  Tavanul se trece usor printr-un sprite larg, de unde se continua vertical si se trece peste o fata spalata cu un pas fin (in cazul in care se doreste trecerea la liber). De aici traseul se domoleste si in circa 20 de metri se intra in padure, unde se regrupeaza.

Retragerea se face prin padure pana la manastire sau cine doreste poate cobora pe valcelul din dreapta traseului, urmand ca la terminarea acestuia sa mai faca 2 rapeluri din copacii gasiti in perete.

Schita Lacrima de Piatra

Starea treseului: perete compact (cu zone usor friabile), asigurari bune (reamenajat in regrupari)

Lungime: 5 LC

Dificultate: 7/7+ la liber, 5B cu A0 la clasic

Retragere:

– coborare pe Valcelul Pietros, apoi pe muchia cu jnepeni, dupa care se urmeaza poteca de langa Tancul Mic (pe la baza traseelor)
–  coborare pe Valcelul Pietros urmata de rapel pe Hornul Negru (50 de metri), dupa care se urmeaza poteca de langa Tancul Mic (pe la baza traseelor)
– urcare 50 de metri pe Creasta Vulturilor, dupa care se traverseaza pe Brana Aeriana. Urmeaza  o succesiune de valcele si traversee ce conduce  “la panda”. Retragerea se continua pe langa peretele Valcelului Stancos pana la refugiul Costila, traversand pe rand: Valcelul Policandrului, Valcelul Pietros si Valea Costilei

Policandrul este un traseu frecventat de alpinisti datorita stancii relativ compacte, pasilor  scurti si intensi din traseu, asigurari bune, regrupari comode  si posibilitati de retragere din orice punct.

Cotez traseul cu 4 stele din 5.

Accesul la perete se face de la refugiul Costila, traversand Valea Costilei. Se urmeaza poteca ce trece pe langa Tancul Mic si prin Valcelul Pietros. Dupa traversarea Valcelului Pietros se  urca oblic stanga pe pante de iarba si se traverseaza zona de jenepeni. Acestia sunt urmati de o brana de aproximativ 10 metri, dupa care se incepe un urcus abrupt pentru circa 100 de metri pana in brana policandrului.

Intrarea in Policandru se afla la aproximativ 100 de metri de Innominata, locul fiind marcat de un piton batut la baza traseului.

Prima lungime nu are asigurari. Aceasta este reprezentata de o portiune de iarba ce se intinde 40 de metri, pana la baza a doua fisuri ce pornesc din acelasi punct. Pe fisura din dreapta se afla Fluturele de Piatra, pe cea din stanga… Policandrul.

A doua lungime debutaza cu o mica surplomba, urmata de o  portiune de fata cazuta si un de un diedru. Dupa diedru traseul urmeaza pana la regrupare linia unei fisuri.

A treia lungime presupune realizarea unui traverseu de 1 m spre stanga, catre o fisura. Fisura se continua cu un diedru cu asigurari bune. Diedrul se incheie in dreptul unui tavan, care se ocoleste pe stanga, pe un prag de stanca. Regruparea se realizeaza pe o brana de iarba (gasiti aici si a doua regrupare din Fluturele de Piatra).

A patra lungime trece peste o fata usoara de stanca, combinata cu praguri de iarba. Se ajunge in Brana Suspendata, unde trcerea se continua prin jenepeni si praguri de iarba pana la baza peretelui. Regruparea consta intr-un spit si un piton.

A cincea lungime este si cea mai solicitanta. Linia traseului traverseaza doua surplombe si un tavan. Fiind bine asigurata, portiunea poate fi trecuta si la A0. Dupa cele doua surplombe, traseul continua pe o fisura pana sub tavan, unde trebuie realizata o traversare spre dreapta pe placi de gresie (atentie, este friabil). Tavanul, cotat cu 7+, prezinta prize bune la maini, insa mai putine pentru picioare. Imediat la iesirea din tavan se afla regurparea, intr-o grota micuta.

Fiind comoda, regruparea ofera o priveliste minunata prin fereasta oferita de grota, dar si un moment placut pentru odihna.

A sasea lungime incepe prin iesirea din grota, pe muchia din stanga a acesteia. Urmand linia fisurii intalnim o portiune de catarare usoara si compacta. Urmatorul pasaj este o portiune de fata, strajuita de doua muchii, intrerupta de brane de iarba. Muchia din stanga va fi traversata pentru a realiza iesirea pe o noua brana de iarba. In dreapta branei, intr-un „colt” se afla regruparea.

A saptea lungime este scurta. Iesirea din regrupare consta intr-un traverseu spre stanga, urmat de escaladarea unei fete usor cazute. Linia traseului continua spre dreapta, pentru ca in 10 m sa se termine in Creasta Vulturilor.

Starea treseului: friabil, asigurari rare (dintre care unele nesigure)

Lungime: 9 LC

Dificultate: 7-/7 la liber, 6A cu A0 la clasic

Retragere: rapel in traseul Flamingo din Peretele Galbinele, urmat de parcurgerea Vaii Galbinele

Traseu parcurs cu Ioana Acsinia

Trasul Scorpionul este situat in Peretele Costilei, caracterizat de asigurari putine si trasee friabile. Scorpionul se remarca prin frumusetea catararii, desi este un traseu de aventura, in care la fiecare pas poti fi tradat de prize. Nu sunt permise greselile.

Pentru a ajunge la baza traseului am parcurs o portiune din Valea Costilei, urmand una dintre branele de iarba ce se dezvaluie in dreapta vaii.

Schita Scorpionul

Prima lungime este scurta, constand in parcurgerea unei fete cazute cu prize numeroase, urmata de o traversare in stanga, prin praguri de iarba. Regruparea este comoda.

A doua lungime urmeaza o linie verticala, pe sub o arcada scurta. La cativa metri deasupra arcadei se afla si regruparea.

A treia lungime parcurge o fata verticala, urmata de un tavan scurt.  Traversarea tavanului este accesibila, insa prizele se pot faramita foarte usor. La cativa metri deasupra tavanului se afla si regruparea, dupa o zona de jnepeni.

A patra lungime debuteaza printr-o scurta fata verticala, urmata de un traverseu lung spre stanga. Este una dintre putinele zone compacte din traseu, in care prizele nu sunt friabile. Regruparea este suspendata.

A cincea lungime continua linia traverseului pana la o mica portiune cu praguri de iarba. Urmeaza 3 metri de catarare verticala, continuati printr-un traverseu spre stanga, lung, pe o fisura cu dificultate tehnica 7-/7. Fisura se continua cu o brana de iarba, unde am gasit regruparea.

A sasea lungime, cea mai lunga, consta in parcurgerea unei brane de iarba ce traverseaza spre stanga. Brana se continua spre dreapta, unde se afla regruparea.

A saptea lungime incepe printr-o fata verticala, delicata (Atentie, in dreapta liniei traseului se afla o placa nu foarte bine fixata). In a doua jumatate a lungimii, traseul parcurge o placa cu prize mari, ce se intinde pana in dreptul regruparii. Mai este necesara o traversare scurta spre dreapta pana la regruparea suspendata din Marele S. Regruparea nu este foarte solida, asa ca recomand sa va sprijiniti de peretele din spate ca sa nu o tensionati prea mult.

A opta lungime consta in traversarea pe sub tavanul din Marele S. Noi am reamenajat putin aceasta lungime: am batut patru pitoane pe portiunea de urcare spre tavan si in tavan. Trecerea din regrupare pana in tavan trebuie facuta cu atentie, deoarece o cadere s-ar traduce prin cadere cu factor 2 in regrupare.

Din regrupare se traverseaza stanga spre placa din lungimea a saptea. De aici se parcurge fata verticala spre tavan. Dupa traversarea tavanului (6+/7-) se mai parcurg 10m pana la urmatoarea regrupare. Atentie, a doua portiune a lungimii este foarte friabila.

A noua lungime este mai usoara, dar foarte friabila.  Consta in trecerea peste fete verticale si praguri de iarba pana in Creasta Costila Galbinele. La iesirea din traseu se afla o brana de iarba cu un copacel, unde am pus si ultima asigurare. Regruparea am realizat-o in zona de jnepeni dinainte de creasta.

Pentru a ne retrage, am urcat in Creasta Costila Galbinele pana la iesirea din traseul Flamingo. Dupa 8 rapeluri in traseu si unul de coborare in Valea Galbinele ne aflam pe partea cealalta a peretelui. Pentru a incheia retragerea am urmat firul Vaii Galbinele, Hornul dintre Fire si poteca ce duce in spatele refugiului Costila.

Starea treseului: asigurari bune, regrupari pe spituri;
Lungime: 6LC;
Dificultate: 8+ la liber, 6B cu 6+ cu A0 la clasic;
Timp de pacurgere: 4-5 ore;
Retragere: pe stanga sau pe dreata poteca in functie de locul de campat;
Traseu parcurs cu Ioana Acsinia

Cu toate ca este un traseu lung pentru Cheile Turzii, Madona Neagra este una din cele mai ravnite si frecventate linii din zona. Traseul insumeaza 6 lungimi de coarda: 4 de dificultate medie si 2 mai dificile.

Cotez Madona Neagra cu 3 stele din 5, atat pentru estetica cat si pentru dificultate.

Creasta Hans Gora

Ca sa ajungem la baza traseului a fost nevoie sa traversam raul Hasdate, care taie Cheile Turzii. Intrarea este marcata, aceasta aflandu-se in partea stanga a Peretelui Urias.

Prima lungime incepe cu un pasaj 7-8 metri delicat si dur deopotiva . Dupa o succesiune de treversee scurte si fisuri verticale am ajuns la o brana strajuita de un copac. La aceasta am traversat dreapta 8 metri pana la baza unui diedru unde am regrupat.

A doua lungime incepe pe un diedru pe partea stanga, de grad mediu, pentru 10 metri. Dupa aceasta se traverseaza 5-6 metri dreapta pana la baza unui alt diedru lung de aproximativ 10 m, dar ceva mai dificil decat primul (grad 6+) . Din acest punct se urca pe un jgheab usor, dar friabil, pana la un copac. Catararea se continua pe o fata verticala, fina, trecand peste o succesiune de brane pana la baza Peretelui Urias (pana aici s-a urcat pe un picior tangential cu peretele).

A patra lungime de coarda

A treia lungime porneste cu un pas destul de delicat (7-), dar care se poate trece cu ajutorul cordelinei din traseu (la A0). Linia traseului se continua  cu un traverseu oblic-dreapta pe o fisura clara, pentru inca 25 de metri.

A patra lungime, cea mai grea, este concretizata intr-un traverseu oblic dreapta. Acesta este dificil (8+), dar bine asigurat. Lungimea are circa 40 de metri si se termina pe o brana comoda.

Partea frumoasa este ca in aceasta lungime se afla plasata icoana montata de Bulinel (Octavian Bratila), cel ce a deschis traseul. Icoana este cea care da si numele traseului, aceasta fiind adapostita sub un mic tavan.

A cincea lungime de coarda

Lungimea a cincea porneste cu un traverseu oblic-dreapta peste o zona de lespezi (atentie la asigurari, coarda se poate freca foarte tare in cazul utilizarii de bucle  scurte!). Urmeaza o muchie si apoi pe un jgheab, la capatul acestuia aflandu-se regruparea.

Urmeaza circa 50 de metri de mers prin iarba pana la baza urmatorului perete.

Iesirea din traseu

Lungimea a sasea este  frumoasa si tehnica. Traseul urmeaza o linie verticala, trecand peste o sucesiune de burtici bine asigurate pana la o brana. Aici veti intalni un travesrseu de 10 metri in dreapta, urmat de urcarea pe jgheabul final (pentru 15 metri) pana in creasta unde traseul se termina.

Aflat in Peretele Vulturilor din Costila, traseul Innominata este unul din cele mai dificile trasee din acest perete. Cu o dificulatate tehnica de 7+/ 8-, Innominata este de o frumusete aparte, oferind o catarare expusa, diversa, dar curata (fara iarba).

Ca o optiune personala, acest traseu reprezinta cea mai atragatoare linie din Peretele Vulturilor.

Starea traseului: asigurari bune, nu foarte dese (dar acolo unde ai nevoie), pe alocuri este necesar sa montati asigurari mobile (posibilitati multiple de asigurare), stanca compacta.
Lungimea: 5 LC (LC1=35 metri, LC2= 35 m, LC3= 45 M, LC4= 20 m, LC5= 45m)
Dificultatea: 7+/8- la liber, 6A cu 7- cu A1 la clasic.
Retragerea: 2 optiuni.

  1. rapel 20 de metri apoi pe muchia cu jnepeni si Valcelul Pietros, sau
  2. rapel pe Hornul Negru din Valcelul Pietros apoi se continua pe acelasi valcel.

Traseu parcurs cu Ioana Acsinia

traversare catre regrupare, Innominata

A doua lungime, Innominata

Accesul la baza traseului se face urcand prin stanga Tancului Mic, de langa Valea Costila. Se urmeaza poteca de langa tanc, poteca ce treverseaza Valcelul Stancos, urmand o urcare de aproximativ 15 minute pe o panta abrupta pana la Brana Policandrului.

Traseul este marcat la baza cu vopsea alba.

Prima lungime este delicata, dat fiind faptul ca la intrare lipsesc 2 sau 3 pitoane.  Este necesara montarea de asigurari mobile (eu am folosit o nuca mica). Lungimea continua oblic stanga pe o fisura clara si compacta pana in dreptul unei arcade fine. Arcada prezinta pasi de dificultate 6+/7- .  Dupa aceasta urmeaza o traversare de cca 3-4 metri. La scurt timp dupa acest punct se regrupeaza pe o branita stancoasa si comoda.

traversare pe fata spalata din Innominata

A doua lungime, Innominata

Lungimea a doua avanseaza pe o fisura oblic stanga pentru circa 15 metri. Dupa aceasta se urca o arcada tehinica (pasi de grad 7) urmata de un traverseu fin pana la o fisura larga. Fisura se termina cu o fata spalata. La aproximativ 5 metri de acest punct se afla regruparea, pe o brana mica de gresie.

Lungimea a treia este cea mai tehnica. Aceasta incepe cu un traverseu de circa 3 metri dreapta, urmat de o catarare pe fata pentru 8 metri (atentie la capatul fetei si inceputul fisurii, deoarece nu se vede pitonul; acesta se afla la 1/2 metri mai sus, peste o lespede). Dupa asigurarea pitonului se initiaza un traverseu catre stanga, pentru aproximativ 12-14 metri, urmand o succesiune de fisuri oblic stanga pana la o fata compacta asigurata cu o serie de spituri (vechi, dar bune). Trecerea pasajului peste spituri este delicata, dar deosebit de frumoasa.

Dupa terminarea fetei cu spituri se incepe un traverseu dreapta pe sub o surplomba proeminenta (pentru circa 8-9 metri). Veti gasi pe acest traverseu un cuib parasit de vulturi, dar in care mai puteti admira fulgi de diferite colorituri.

La capatul traverseului trebuie sa treceti peste surplomba, deoarce linia traseului trece din nou in stanga. Folosind fisura din surplomba, treceti peste acest pasaj ( ca posibilitate de asigurare, gasiti un spit ce se poate vedea numai daca se scoate capul deasupra surplombei). Dupa acest punct traversati stanga pe o brana de stanca (circa 6 metri), la capatul careia puteti regrupa.

brana deasupra cuibului de vulturi, in lungimea a treia din Innominata

Brana din Innominata

Lungima a patra este scurta. Aceasta pleaca oblic stanga peste o fisura, urmand ca in circa 15 metri ajunga intr-un horn ingust si lung de 5 metri. Regruparea se afla la baza unui diedru.
De aici in aproximativ 10 metri de mers pe brana de iarba veti gasi pitonul de rapel.

la baza diedrului, Innominata

A patra lungime din Innominata

Lungimea a cincea incepe cu un diedru surplombat dar cu prize ferme atat la maini cat si la picioare. Diedrul se termina in 15 metri. Din acest punct se continua pe o fata, circa 10 metri, apoi se traverseaza stanga 5 metri pe o brana fina. Brana este urmata de un jgeab fin si o brana catre stanga, care in 15 metri iese in Creasta Vulturilor.

Lungimea a cincea din Innominata

Iesirea din Innominata in Creasta Vulturilor

Innominata, Peretele Vulturilor, Costila

Schita Innominata

Traseul Fisura Bobot se afla in Coltul Bobot, situat la la kilometrul 25, in stanga drumului (cum pleci din Baile Herculane), .

Starea treseului: asigurari bune, pe alocuri pitoane ruginite (nesigure) datorita efectului de electrocoroziune, regrupari bune, stanca compacta, dar pe alocuri murdara;
Lungime: 4LC si 1/2 (merge si din 4);
Dificultate: 7+/ 8-  la liber, 5B cu 6+ cu A0 la clasic;
Timp de pacurgere: 3-4 ore;
Retragere: poteca de pe stanga Coltului;
Traseu parcurs cu Ioana Acsinia


foto: Corina Drosino

Ajunsi la baza Coltului Bobot, traversam raul la circa 150 de metri in amonte. In functie de perioada in care se doreste parcurgerea traseului, pot fi intampinate dificultati la traversarea Cernei (nivelul apei si temperatura sunt elmente ce trebuie luate in seama). Aflati in cealalta parte a raului intrarea in traseu este usor de identificat.

Prima lungime de coarda este usoara, dar delicata, mergand sinuos cand pe stanga, cand pe dreapta fisurii. In aceasta portiune stanca este murdara, impunand atentie sporita. Dupa circa 20 de metri se regrupeaza comod la baza unui diedru cazut.

A doua lungime incepe pe un diedru prafuit si cu asigurari proaste, continuand cu un traverseu spre dreapta pe sub o surplomba. Aceasta sectiune este urmata de o catarare usoara, oblic dreapta, pana la un copac. Din acest punct se schimba directia de mers catre stanga si, dupa alti 10 metri, se trece iar spre dreapta pana pe contrafort, unde se regrupeaza. De aici se merge circa 20 de metri pana la baza fisurii.

Lungimea a treia incepe pe o fisura verticala  usoara, dar care devine din ce in ce mai dificila pe parcurs. Dupa circa 25 de metri se ajunge la baza unei fisuri mai proeminente care incepe cu o bavareza pe partea dreapta, dar care pe la jumatate isi schimba directia de mers catre stanga. Odata cu directia de abordare se modifica si dificultatea, devenind mai solicitanta.  Fisura se termina cu o burtica usor surplombata (7+ 8- ) urmand ca la 5 metri sa gasiti regruparea.

Lungimea a patra incepe cu o fisura larga, usoara (5+). Dupa 7-8 metri aceasta fisura se ingusteaza si se surplombeaza, impunand cataratul la artificial A0 (cu miscari fine) pe pitoane nu tocmai bune de cazut in ele. Dupa aproximativ 7 metri de catarare in aceste conditii se continua traseul pe o fisura larga, oblic stanga, pentru inca 30 de metri. Regruparea se realizeaza pe o brana, la baza unui diedru inchis de circa 5-6 metri.

Ultima lungime este scurta si usoara (15 metri 5+) si se termina in varful Coltului Bobot.

Retragerea se face urmad poteca ce se vede prin spatele Coltului, pentru o scurta portiune din drum, apoi se coboara pe versantul din stanga pana la rau.

Recomand acest traseu pentru pasajul intalnit in lungimea a treia si sugerez sa fie incercat la liber (trecerea bavarezei de pe dreapta pe stanga incearca atat fizicul cat si psihicul). Lungimea a patra, cu exceptia pasajului artificial, este frumoasa si variata ca si metode de abodare.

Este foarte util sa aveti un set de nuci si 3-4 frienduri medii, pentru a intari unele pitoane ruginite intalnite in traseu.